Satul Chiștelnița a luat naștere prin anul 1456 pe moșia boierului Goiman, de la care a și primit denumirea – satul Goiman – în prezent câmpul Hoimănești. Locuitorii satului acesta se ocupau cu creșterea vitelor mari cornute și cu agricultura. Ca unelte agricole de prelucrare a pământului erau praștia, săpăliga, plugul de lemn.
În partea de miazăzi, răsărit a satului Hoimani, era ocupată cu păduri și izvoare de apă, unde locuitorii satului pășteau vitele. Cu timpul, natura în acest loc nu era prielnică pentru cetățeni, astfel s-au mutat cu traiul pe pământul unde veșnic chiftea apa. Mai târziu, satului Hoimani i se dă denumirea de CHIFTELNIȚA („chiftește apă”), de unde și recapătă denumirea ce o avem în prezent de Chiștelnița, care a fost atestată în 1698. Pământul era sub stăpânirea a patru boieri: Donos, Meleca, Halca și Stratulat. Hainele și încălțămintea se confecționau din blănuri și piele de vită unde se încheiau cu călușuri de lemn. Casele erau din nuiele și bârne, cu trei ferestre din piele de oaie. Ca sursă de lumină slujea opaițul din seu de oaie. Prima casă – care era pe atunci – a fost a familiei Jenescu Timofte. Râpile satului s-au format în urma plecării vitelor la pădure și a apei de-a lungul anilor. Aceste izvoare sunt și în prezent în râpa de la Stratulat Constantin Em. Știutori de carte nu prea erau, se învățau câte ceva unul de la altul. Când a apărut școala, a fost deschisă o singură clasă și se făcea carte până în clasa a patra. Învățători erau preoții. Primul învățător a fost Bordei-Trofim Leonte. Populația satului a crescut cu timpul, ajungând de la 30-40 de familii la 1117 familii cu 4000 de locuitori în anii 1980, iar în prezent – 2020 – cu 1200 de familii și 2815 locuitori; gospodării cu mulți copii (3 și mai mulți): 52. Locuințe ce beneficiază de gaze naturale: 623; locuințe ce beneficiază de rețea de distribuire a apei potabile: 680. Numărul fântânilor – total: 187; din care folosite: 140.